joi, 31 iulie 2008

Cleopatra Stratan si Recordurile Muzicale



Interpreta Cleopatra Stratan a intrat in World Records Academy cu un nou record,
Cel mai tanar cantaret de succes.

Cleopatra Stratan mai detine recorduri mondiale pentru cel mai tanar artist care a sustinut un recital live de doua ore in fata unei largi audiente, cel mai bine platit tanar artist, cel mai tanar muzician care a primit trei premii MTV si cel mai tanar artist care a inregistrat un hit devenit Number 1 intr-o tara, potrivit site-ului Academiei.

Cleopatra Stratan, nascuta in Republica Moldova pe 6 octombrie 2002, avea doar trei ani cand a sustinut un concert de doua ore, pe 20 august 2006, la Bucuresti, concert in care a cantat 28 de cantece.

Tanara artista a vandut peste 150.000 albume in doar patru luni.



Recent, Cleopatra a lansat o papusa cu chipul sau care poate canta melodia "Ghita".

marți, 17 iunie 2008

Sa lasam balta scoala



de Mircea Cartarescu

Ma intrebam intr-un articol de acum cativa ani ce rost mai are sa
predai limba si literatura romana in scoli. Cum pomul se cunoaste
dupa roade, spuneam, e limpede ca toate vrajelile noastre
cu "Miorita" si Eminescu, si Sadoveanu, propozitiile subiective,
predicative sau incidentale sunt timp pierdut de pomana. Mai bine-am
lasa-o balta cu materia asta, si cu scoala in general. Mai bine s-ar
face adolescentii ucenici, ca pe vremuri, decat sa mai piarda vremea
prin scoli.

La ce-a folosit educatia natiei asteia, cand vedem ca jumatate de
milion de oameni care-au citit "Luceafarul" si, unii, chiar "Joc
secund" au putut pierde ore-n sir uitandu-se la nasterea in direct a
Monicai Columbeanu, de parca ea urma sa-l nasca pe insusi
Mantuitorul, Doamne iarta-ma, si prin asta spargand toate
recordurile de audienta? La ce foloseste audienta, daca ea se face
pe socoteala unor insi ca Becali sau ca Columbenii (cacofonia e aici
nu doar intentionata, ci de-a dreptul inevitabila)? Nu la tampirea
unui popor intreg? Nu la impunerea unor modele de oameni care ne tin
la marginea lumii civilizate?

La ce folosesc orele de limba si literatura romana cand tinerii nu
mai citesc nimic? Cand ideea de cultura, de stiinta, de arte a ajuns
marginala si demodata, cand toti stiu numele celei mai
jalnice "vedete" care-si fataie fundul la emisiunile de
divertisment, dar n-a auzit nimeni de cel mai mare matematician,
fizician, filozof sau poet roman de azi? Nu vi se pare o lume pe
dos? O inversare a tot ce invatam in scoala? O schizofrenie ce opune
educatia si realitatea? De ce mai invatam? De ce mai ducem mai
departe, ca pe o limba rituala moarta, numele lui Eminescu,
Caragiale, Creanga, Rebreanu? Ca sa ajungem sa ne uitam masiv, un
popor intreg, in fundul Monicai Columbeanu, care naste in direct?

I-am chinuit eu insumi pe elevi, timp de zece ani (ca sa nu mai
vorbesc de lucrul cu studentii, inca saptesprezece) cu pronumele
relative, cu acordurile, cu virgulele, cu regulile ortografice. Acum
ma-ntreb de ce. Lumea vorbeste tot cum a invatat ea, ala-n dala. Si
ce sa te mai miri, cand primul-ministru insusi, intr-un bilet
adresat presedintelui, ii scrie de parc-ar fi repetentul clasei,
intr-o limba romaneasca imposibila: "Daca ai ocazia sa vorbesti la
Parchet despre subiect?". Ce-nseamna fraza asta? Nimic, e un
nonsens. Nu se poate scoate nimic, nici pro-Basescu, nici pro-
Tariceanu de-aici. E doar o exprimare cu picioarele a celui care,
dincolo de pacatul ca e omul lui Patriciu pana-n varful unghiilor,
ne mai si chinuie urechile, de ani de zile, cu exprimari de
tipul: "Omul care l-am vazut"... Discursul sau din noaptea de Anul
Nou a fost o balmajeala de cuvinte fara nici un fel de continut real.
Crezusem ca Nastase e marele maestru in arta de a nu spune nimic in
cat mai multe cuvinte. Uite ca Tariceanu pare sa-l intreaca.

Veti spune: treaba unui prim-ministru nu e sa respecte ortografia,
ci sa-si vada de ministerele lui. Uite, Vanghelie, cat e el de
simplut, face treaba la primarie. Uite, cei 300 din
topul "Capitalului" nu s-au omorat nici ei cu scoala, si ce bine-au
ajuns, pe cand belferimea si doctorimea, cu toate diplomele lor, dau
din colt in colt. Eu cred insa ca un analfabet (la propriu, sau doar
politic, cultural, stiintific etc.) nu poate face nicaieri treaba.
Ca un popor de "simpluti" smecheri, care stiu sa-nvarta o suveica a
bancilor si sa cumpere echipe de fotbal, fara habar de ce-nseamna o
comunitate, binele public, valorile reale, nu face decat sa-si fure
caciula la nesfarsit.

Sa-nchidem naibii portile scolii si sa deschidem in loc scoala
smecheriei, a ticalosiei si-a tembelismului national. Ar fi mai
adecvata realitatii.

sâmbătă, 14 iunie 2008

Cu ferryboat-ul



Invatatoarea ii intreaba pe copii:
- Ia spuneti copii, voi stiti cine v-a adus pe voi pe lume?
Ancuta: -Pe mine m-a adus barza
-De unde stii, Ancuta?
-Pai am picioarele la fel de lungi si sunt mai alba la ten.
Gigel: - Pe mine m-a adus cioara
-De unde stii, Gigel?
- Pai sunt mai inchis la culoare la ten si brunet
-Bravo, Gigel.

Bula si el cu mana pe sus.
-Pe mine m-a adus ferryboat-ul.
- Cum asa, Bula?
- Pai aseara, cand treceam pe langa dormitorul parintilor, l-am auzit pe tata spunandu-i mamei: - Nu mai feri botu', ca iar facem unu' ca Bula.

luni, 2 iunie 2008

Copiii fericiti





.

trebuie sa ai ceva bolnav ca sa fii sanatos.
trebuie sa ai ceva ce nu functioneaza, ca sa functionezi.
trebuie sa mori un pic, ca sa poti sa traiesti.
trebuie sa fie ceva anormal, ca totul sa fie normal.
trebuie sa te trezesti ca sa poti dormi.
ca sa te maturizezi, trebuie sa ramai putin copil.
trebuie sa fie undeva razboi ca sa te poti bucura de pace.
trebuie sa judeci mai putin ca sa poti sa iubesti mai mult.
trebuie sa fii in lumina ca sa poti vedea intunericul.
trebuie sa treci prin agitatie, ca sa poti fi calm.
trebuie sa fii poet ca sa cunosti dragostea.
ca sa poti pastra un lucru, trebuie mai intai sa ii dai drumul.
trebuie sa visezi, ca sa il poti vedea pe dumnezeu.
trebuie sa filozofezi ca sa iti dai seama cat de neinsemnat esti.
trebuie sa ai o baza ca sa poti sa plutesti.
trebuie sa creezi, ca sa poti fi creat.
trebuie sa ai imaginatie, ca sa poti vedea.

ca sa poti zbura, trebuie mai intai sa nu cunosti zborul.

.

duminică, 25 mai 2008

Generatia EMO



Cred că apariţia acestor EMO kids era cumva anticipată de Vasile Pavelcu (1900-1991) în cartea Drama psihologiei, şi ea era pusă în legătură cu aculturaţia indusă de sistemul de educaţie. Care, din păcate, acum produce la noi EMO kids care se sinucid (Dumnezeu să- i ierte pentru păcatul sinuciderii, căci alte păcate nu aveau !). Iar psihologii noştri „de top”, iată!, chiar stimulează, direct şi indirect, acest proces al nenorocului nostru ca neam, ce nenoroc poate fi mai mare decât sinuciderea copiilor! Sistemul educaţional românesc este “ineficient, nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate”, spunea impertinentul psiholog Mircea Miclea, fostul ministru al Educaţiei şi Cercetării, un personaj dat ca exemplu de “verticalitate” (simbol crypto- masonic din ideologia 33). În psihologie şi educaţie, pseudo – savantul Mircea Miclea înlocui modelul etologic al omului bazat pe reflexele câinelui lui Pavlov, cu modelul robotic al omului dotat cu un Swiss Army Knife de funcţii cognitive. Psihologul Mircea Miclea este ministrul care a insistat pe importanţa testelor şcolare. Reamintim că la teste se propun şi răspunsurile, dintre care trebuie ales cel corect. Or, aceasta introduce o perturbare inacceptabilă în modul de gândire al copilului, pentru că induce subliminal DISTOPIA, ideea perversă că toate răspunsurile propuse ar avea statut egal în cultură.



În realitate, despre celelalte răspunsuri propuse, chiar şi cei care alcătuiesc testele sunt de acord că propoziţiile acelea sunt aberaţii. Nişte aberaţii căutate, aberaţii construite artificial, căci o minte condusă natural de gramatica generativă nu creează aşa ceva. Acesta este un caz clar în care exemplul prost înţeles al străinătăţii ne îndeamnă să compunem solecisme în limba română. Ideologia testelor din şcoala propusă de Mircea Miclea instituţionalizează blocajul gramaticii generative naturale. Ceea ce nu au reuşit să termine fanarioţii pe vremuri împotriva limbii române, finalizează cu succes sistemul de învăţământ propus de Mircea Miclea. Care propagă subliminal şi intenţionat un puternic mesaj anti-creştin, testele şcolare degradează Cuvântul. Cred că şi teologii români condamnă blasfemia testelor scolare. Este regretabil că şcoala românească nu se concentrează pe sinergia câtorva, –nu sunt multe –, arhetipuri culturale utile. Pentru şcoală, totul decurge din arhetipurile culturale care conţin adevăruri sintetice, adevăruri care nu mai trebuiesc demonstrate. Acum, prin joc politic, un liberal Redneck ajunse ministru la Educaţie şi Cercetare. Cristian Adomniţei nu ştie un adevăr sintetic, nu ştie semnificaţia de perfecţiune evocată de numărul 12, apostoli ori constelaţii, incorporată într- un vechi arhetip cultural. Copiii au demonstrat verde în faţă că ministrul Educaţiei este un ignorant. Acum el vine cu proiecte de legi pentru învăţământul românesc, proiectat obligatoriu de la vârsta de trei ani! În proverbialii “şapte ani de acasă”, copilul asimilează arhetipurile culturale din familie. Adică tradiţia. Dar şi acasă, copilul asimilează abia după vârsta de 3 ani! Cu obligaţia de a merge de la 3 ani la şcoală, se forţează aculturaţia. Ideologiile nazistă şi comunistă dovedeau totuşi sinceritatea infatută să numească această aculturaţie ‘formarea omului nou’! Un studiu recent efectuat pentru familiile hispanice care au venit în USA a diferenţiat între familiile ce au dorit integrarea rapidă a copiilor prin aculturaţie, şi familiile care şi-au păstrat copiii în tradiţie, prin învăţarea arhetipurilor culturale de familie. Spre surpriza lor, cercetătorii au constatat că numărul drogaţilor printre adolescenţii care s-au format prin aculturaţie este de 13 (treisprezece) ori mai mare decât printre adolescenţii care au învăţat arhetipurile culturale de familie! Anticipăm că proiectul învăţământului obligatoriu de la vârsta de trei ani, proiect care elimină din start influenţa arhetipurilor culturale de familie asupra copilului, pregăteşte o viitoare societate de EMO kids care se vor sinucide, şi de drogaţi în România.


Si in final, nu ma pot abtine sa nu postez si poza asta
gasita pe net (sunt rau, asta e):

Nici copiii nu mai cred toate prostiile




Bula, care are noua ani, soseste de la scoala, iar mama sa il intreaba ce a invatat astazi.
- Invatatorul ne-a povestit cum Dumnezeu l-a trimis pe Moise in spatele liniilor inamice intr-o misiune de salvare, astfel ca israelitii sa poata fugi din Egipt. Cind a ajuns la Marea Rosie, inginerii care erau cu el au construit un pod si israelitii au trecut in siguranta. Apoi a chemat prin radio aviatia, care a lansat bombe distrugind podul, iar egiptenii nu au putut sa-i urmareasca.
- Chiar asa v-a povestit invatatorul?
- Nu, mama, dar povestea lui n-a crezut-o nimeni.

sâmbătă, 24 mai 2008

Alocatiile pentru cresterea copilului sunt discriminatorii



Legea care acorda 600 de lei pe luna mamelor, in primii doi ani dupa nasterea unui copil, este discriminatorie si ilegala, sustine presedintele Consiliului Superior al Magistraturii, Lidia Barbulescu, citata de BBC.

O decizie asemanatoare a luat si Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii. Presedintele Consiliului, Czaba Astalos, spune ca actualul sistem prin care se acorda ajutoarele de crestere a copiilor nu promoveaza principiul egalitatii de sanse intre persoane aflate in situatii diferite.

Cu alte cuvinte, o mama cu salariu mare nu poate fi pusa de catre stat in situatia de a-si creste copii cu aceeasi suma, ca si o mama cu salariul minim pe economie.

Sistemul, spune Astalos, se bazeaza doar pe principiul solidaritatii, fara sa ia in calcul contributia fiecaruia la bugetul de stat, prin impozite, sau la bugetul de asigurari sociale.

Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a luat doua decizii prin care arata ca sistemul de acordare a ajutoarelor este discriminatoriu. Mai mult, Consiliu a recomandat ministerului muncii sa regandeasca acest sistem. Pentru minister nu este, insa, o prioritate.

In schimb, instanta judecatoreasca a tinut cont de decizia Consiliului pentru Combaterea Discriminarii si a stabilit despagubiri in cazul unei femei care a dat statul in judecata pe acest motiv, in timp ce alte procese similare se afla pe rol.

Asa numita ordonanta pentru pentru mame a fost emisa de guvernul Nastase, in 2005. La vremea aceea, femeile primeau un ajutor pentru cresterea copiilor de 85% din salariul mediu brut.

marți, 20 mai 2008

Bebelusul

sau copilul sugar




Imediat dupa nastere
Bebelusul este pus pe burta dumneavoastra, inca lipicios, cu respiratia de-abia stabilizata. Puneti bebelusul pe abdomenul dumneavoastra, cu capul langa sani, cu picioarele indoite. Puneti mainile pe spatele lui si masati-l usor, cu afectiune. Primul lui contact epiderma pe epiderma trebuie facut cu dumneavoastra si nu cu moasa. Daca nasterea s-a desfasurat bine si fara prea multe suferinte, atat pentru mama cat si pentru copil, bebelusul ramane in sala de travaliu, langa mama lui, aproximativ doua ore. Chiar daca bebelusul se afla in incubator, puteti cere ca el sa fie plasat in apropierea dumneavoastra, la indemana.

Caracterul bebelusului

Bebelusii nu se nasc cu calitati si cu defecte. Ei se nasc cu un „echipament" perfect pentru a intra in contact cu lumea, dar au totodata nevoie de ajutor ca sa supravietuiasca. Comportamentul variaza mult de la un bebelus la altul. Dupa modul in care se va raspunde la aceste comportamente, ei vor evolua intr-un anume mod.

Rolul tatalui

Rolul lui nu este mai putin important. Nimeni nu va nega ca, la inceput, mama are un rol privilegiat. Pentru ca a purtat copilul noua luni in pantec, mama traieste intr-o intimitate totala cu bebelusul ei, prin pregatirea psihologica si hormonala, prin disponibilitatea sa zilnica in timpul concediului de maternitate.

Ii place tot ce misca

Aproape imediat dupa nastere, bebelusul este fascinat de tot ce misca, cu conditia ca obiectul sa se gaseasca in campul sau vizual, adica la aproximativ treizeci de centimetri de fata lui. De asemenea, foarte devreme, va invata sa-l urmareasca cu ochii si va face progrese in coordonarea intre vedere si miscare.

Cateva intrebati la care poate cauti un raspuns:

01. Imbracamintea bebelasului
02. Pozitia de somn a copilului
03. Comunicarea cu bebelusul
04. Numarul meselor
05. Prima supa de legume
06. Cresa sau dadaca, ce sa aleg?
07. Tata, ocupa-te de bebelus!
08. Regimul antidiareic

Prima carte

Niciodata nu e prea devreme sa puneti in mainile bebelusului o carte. Chiar inainte de a sti despre ce este vorba, ii va face placere sa intoarca paginile, fiind sedus de desene, forme si culori. Daca-i cititi povestioara, este la fel de fermecat de vocea deja familiara a tatalui sau mamei sale care i se adreseaza.

S-a demonstrat ca atunci cand copiii au intrat foarte devreme in contact cu cartea, au pastrat gustul pentru ea, si, mai tarziu, au devenit niste pasionati cititori. La sase luni, bebelusul este pasionat de imagini si de paginile care se intorc. Dati-i carticele foarte colorate si-l veti surprinde de multe ori, singur, in patul lui, rasfoind o carte.

Vorba zilei

Ma intreaba unul:

- Ce faceai?

raspund:

- Gandeam.



un lucru pe care oamenii il fac rar

luni, 19 mai 2008

Spre informarea parintilor




Fiecare copil are dreptul fundamental de a trai alaturi de parintii sai. Aceasta relatie între copil si parinti este subliniata de prevederile noii legi nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, intrata în vigoare în ianuarie 2005, care stipuleaza ca raspunderea pentru cresterea si asigurarea dezvoltarii copilului revine in primul rand parintilor iar interventia statului este complementara, acesta avand obigatia de a garanta respectarea tuturor drepturilor copilului. Acest lucru marcheaza începutul unei reforme fundamentale a sistemului de protectie a copilului, care a functionat pîna acum pe baza ideii ca statului ii revine intreaga responsabilitate si ca trebuie sa intervina si sa aiba grija de un copil aflat în împrejurari dificile (fapt ce a atras dupa sine plasarea unui numar mare de copii în centre rezidentiale).

Probleme complexe de ordin social sau economic determina situatii in care unii parinti nu mai pot avea grija de copiii lor. În aceste cazuri, potrivit noii legi, comunitatea locala, autoritatile administratiei publice locale sunt cele care au obligatia de a-i sprijini pe parinti prin asigurarea de servicii diversificate, corespunzatoare nevoilor copilului. Daca parintii nu reusesc sa depaseasca impasul, urmatoarea optiune este încredintarea copilului rudelor apropiate, iar daca acest lucru nu este posibil, se pot lua în calcul îngrijirea în familii substitutive sau adoptia nationala. Numai în cazuri extrem de rare copiii pot fi ocrotiti în centre de plasament(care au fost inchise in majoritate ca urmare a dezvoltarii alternativelor de tip familial).

Cresterea copiilor este o sarcina dificila si complexa, iar de multe ori parintii au nevoie de tot sprijinul pentru a face fata acestei continue provocari. Nu este un semn de slabiciune sau de lipsa de iubire sa cereti ajutor. De fapt, sa ceri ajutor este un gest de curaj si de obicei acest lucru este în interesul copilului. Parintii au datoria de a cere ajutor daca nu au mijloacele necesare cresterii unui copil sau daca se confrunta cu greutati majore (cum ar fi lipsa unui loc de munca, lipsa unei locuinte, resurse financiare insuficiente ). Toti cetatenii au datoria de a anunta situatii de abuz sau neglijenta atunci cînd se întîlnesc cu astfel de cazuri.

Daca va aflati într-o situatie cu adevarat dificila, puteti apela numarul gratuit 0800 8 200 200. La Linia Verde veti putea vorbi cu profesionisti care va vor oferi sfaturi si va vor îndruma catre institutiile abilitate sau serviciile de care aveti nevoie.

joi, 15 mai 2008

Despre joc si joaca

.
.


Din punct de vedere istoric, radacinile jocului se pierd în negura timpurilor. În opinia lui Johan Huizinga, "jocul este mai vechi decât cultura, pentru ca notiunea de cultura, oricât de incomplet ar fi ea definita, presupune în orice caz o societate omeneasca, iar animalele nu l-au asteptat pe om ca sa le învete sa se joace. Ba chiar se poate afirma, fara risc, ca civilizatia omeneasca nu a adaugat nici o caracteristica esentiala notiunii generale".

Jocul apare ca un fenomen complex, ce poate fi definit într-o varietate de moduri. În general, acest termen denumeste "actiunea de a (se) juca", o "activitate distractiva practicata din placere, mai ales de catre copii". Conform "Dictionarului de simboluri", "jocul este, fundamental, un simbol al luptei, al luptei cu moartea (jocurile funerare), cu elementele (jocurile agrare), cu fortele potrivnice (jocurile razboinice), cu sine (cu propria frica, slabiciune, îndoiala etc.)". Dupa Roger Caillois, el este "nu numai activitatea specifica pe care o denumeste, ci totalitatea figurilor, simbolurilor sau instrumentelor necesare activitatii respective, sau functionarii unui ansamblu complex". În opinia lui Herbert Spencer, jocul reprezinta o "exersare artificiala a energiilor. Este o forma de socializare, în care individul se construieste pe sine din interior, dar fiind o fiinta sociala".

Jocurile cunosc un numar impresionant de clasificari. În primul rând, jocul se adreseaza sferei fizice sau celei intelectuale. Activitatile ludice pot fi diferentiate în functie de vârsta, sexul si cultura jucatorilor. Dupa vârsta, ele sunt de copii si de adulti. Ca grad de implicare, jocurile sunt competitive, de spectacol sau de risc. Luând în consideratie aria culturala, avem jocuri stiintifice, filosofice si teoretic – culturale. Din ultima categorie se remarca cele de creatie, de conversatie, de retorism si de limbaj. O alta clasificare tine cont de momentul si locul desfasurarii jocului: diurn sau nocturn, public sau privat. Dupa raportul cu planul sacrului, exista jocuri rituale si nerituale. Importante sunt si jocurile copiilor, ce apartin de patru mari clase: Mimicry, Ilinx, Paidia si Ludus. În afara de categoriile anterior mentionate, manifestarile ludice mai pot fi: de societate, de îndemânare, de noroc, de dexteritate, de inteligenta etc.
Jocul are trei functii majore: de creatie, mimetica si a imaginatiei.

Principalele trasaturi ale jocului sunt evidentiate în studiul "Homo Ludens": jocul "poate fi numit o actiune libera, constienta ca este <> si situata în afara vietii obisnuite, o actiune care totusi îl poate absorbi cu totul pe jucator, o actiune de care nu este legat nici un interes material direct si care nu urmareste nici un folos, o actiune care se desfasoara în limitele unui timp determinat anume si ale unui spatiu determinat anume, o actiune care se petrece în ordine, dupa anumite reguli".

Finalitatea jocului depinde, evident, de tipul jocului. Aceasta poate însemna o exhibare a ceva, o evidentiere a calitatilor individuale sau colective, împartasirea unor idei, sentimente, evadarea într-un univers fictiv, simplul divertisment, o dezvoltare a gândirii si a imaginatiei, modelarea caracterului, o metamorfozare a participantilor la joc, accederea imaginara la un alt nivel social sau existential, ori cunoasterea lumii înconjuratoare. Un rezultat important al jocului apare pe plan social. Referitor la jocuri, conform opiniei lui Devambez, "în jurul lor s-au cristalizat simtul cetatenesc si sentimentul national; ele au constituit, pentru locuitorii aceleiasi cetati, pentru copiii aceleiasi semintii...legatura ce le reamintea de interesele lor comune".

În poezia "Prefata", de Tudor Arghezi, apare viziunea omului matur asupra jocului. Tema acestei scrieri este arta poetica, privita printr-o perspectiva ludica, diferita de cea a predecesorilor sai. Formula "Ne-am apucat [...] Sa mintim, sa povestim" releva caracterul abstract al actului cultural. Eul liric initiaza o competitie a cantitatii, la care participa întreaga sa familie, ce are ca scop scrierea a cât mai multe poezii. În aceasta parte a operei este reliefat sensul de baza al jocului: lupta pentru ceva ("si facuram si-o prinsoare / Cine poate scri mai iute / Stihuri vreo câteva sute"). Odata cu transformarea caracterului creatiei artistice din serios în ludic, întrecerea devine deschisa tuturor ("Doi parinti si doi copii"). Faptul ca rasplata învingatorului este "un sfert de mar", dovedeste un caracter important al jocului: absenta interesului material ("Împartind un mar cretesc / Nu cumva ca sa jignesc / Pe tovarasii de coate, / Mâncând sferturile toate"). Sintagma "tovarasii de coate" aduce în atentia cititorului alte proprietati ale jocului: stabilirea unor relatii între participanti si schimbarea locului în ierarhia sociala. Pentru ca stilul neobisnuit si copilaresc al "Prefatei" sa fie înteles corect, eul liric ne propune întoarcerea la copilarie ("Esti prea mare. Fa-te mic."), pentru a renunta la reguli si a ne lasa în voia imaginatiei ("Uita regula odata / si, cu cartea dezvatata / Mergi nitel de-a busile"). În acelasi timp, Arghezi întelege dorinta oamenilor de a pastra aparentele si conceptia gresita a adultilor despre joc, conform careia persoanele trecute de vârsta copilariei nu se joaca ("Poti închide usile, / De ti-e teama si rusine / Sa te faci de râs ca mine"). Drept concluzie, se poate afirma ca poezia "Prefata" este o "ars poetica", de tip ludic.

O analiza a jocului, din perspectiva unui copil, este facuta de Ion Creanga în "Amintiri din copilarie". Înconjurat de frati, Nica se bucura de copilarie, definita, în special, prin joc.
O categorie întâlnita de jocuri este Mimicry. În inocenta lor, copiii parodiaza cântecul si hainele bisericesti, aspect ce denota sincretismul jocului: "Apoi îsi pun câte-o toala în spate si câte-un coif de hârtie în cap si cânta <> si <> de te scot din casa". Desi lipsite de sens, cântecele copiilor au scopul clar de a stârni hazul. Jocul, aparent naiv, are o scenografie bine stabilita, urmata de toti jucatorii, ceea ce evidentiaza creativitatea si imginatia copiilor. O alta manifestare a copiilor este calaritul maturii. Acest joc demonstreaza capacitatea copiilor de a modela si transpune realitatea dupa propria dorinta. Personificarea transforma universul înconjurator într-unul viu si fantastic. "Copilul, încalecat pe batul sau, gândeste ca se afla calare pe un cal de cei mai strasnici".

A doua categorie de jocuri este Ilinx. De fiecare data când se întorcea seara acasa, tatal îsi prindea fiii pe rând, îi ridica în grinda, zicând "`tâta mare" si îi saruta pe fiecare. Acest joc are valoarea unei incantatii bazate pe magie de similitudine, asemanator ritualurilor pagâne practicate de mama copiilor.

Paidia reprezinta al treilea fel de jocuri, din care fac parte "baba – oarba" si "de-a mijoarca". Jocurile mentionate anterior sunt jucate de mii de ani ti sunt cunoscute pe întreg Pamântul.
Ultimul tip de jocuri este Ludus. Unul dintre lucrurile favorite ale naratorului era mersul la scaldat. Lasându-se îngropat în nisip, Nica râde de moarte. Are loc o desacralizare specific populara, asemanatoare celei din basme.

Din nefericire, unele jocuri au consecinte dramatice, deoarece copilului îi lipseste gândirea proiectiva: "ne pune dracul de urnim o stânca din locul ei, care era numai întinata, si unde nu porneste stânca la vale, saltând tot mai sus de un stat de om; si trece prin gardul si prin tinda Irinucai, pe la capre".



Poezia "Trei fete", de Lucian Blaga, sugereaza faptul ca jocul are o importanta esentiala în evolutia individului. Tema acestei opere lirice este conditia umana, privita prin trei perspective: cea a copilului, a tânarului si a batrânului. Autorul sintetizeaza viata omului ca pe o combinatie a trei factori, de egala importanta: Iubirea, Jocul si Întelepciunea.
Prima voce lirica este cea a copilului:
"Copilul râde:
Întelepciunea si iubirea mea e jocul!"
Compararea întelepciunii si a iubirii cu un joc pune în evidenta faptul ca jocul apartine si laturii cognitive a omului, dar si a celei afective. Prin acest mijloc de percepere a realitatii, copilul exploreaza universul înconjurator, îsi întelege functionarea propriului corp si îsi exteriorizeaza convingerile. De asemenea, el îsi însuseste bazele functionarii societatii si anumite principii de viata. În joc îsi are originea si caracterul de fiinta sociala al omului. Tot prin intermediul jocului, copiii constientizeaza notiunile de Bine si Rau. Sintagma ce încheie al doilea vers, "iubirea mea e jocul!", arata ca aceasta activitate ludica reprezinta un stil de viata al celei dintâi vârste a omului. În cazul celei de-a doua strofe ("Tânarul cânta: / Jocul si-ntelepciunea mea-i iubirea!"), o parte din trasaturile esentiale ale unui joc se pastreaza, o parte, nu. Libertatea si pasiunea se pastreaza, dar regulilse sunt abandonate. O trasatura importanta a acestei "lupte" este dorinta jucatorilor de a se întrece reciproc, pentru câstigarea unui premiu abstract: afectiunea celuilalt. Asemeni fiintelor vii, jocul evolueaza: din jocul simplu, inocent, dezinteresat, ia nastere jocul sentimental, cu un scop bine definit.

O alta opera lirica ce abordeaza notiunea de joc este poezia "De-a v-ati ascuns...", de Tudor Arghezi. Tema poeziei este "moartea ca joc", fiind enuntata înca din titlu: "de-a v-ati ascuns" este un joc întâlnit pe tot Pamântul, care implica misterul si hazardul. Din punct de vedere al sferelor lexicale, cele mai importante sunt sfera jocului ("joc", "joaca", "jucam") si sfera mortii ("înmormântare", "moarte", "a învia", "lumea ceealalta"). Eul liric eufemizeaza ideea mortii, pentru a fi înteles de "copiii" sai. Încercând sa le prezinte acestora o notiune tragica si complexa, autorul substituie moartea cu elementul cel mai bine cunoscut de ei: jocul. Prin urmare, jocul se transforma într-un joc initiatic. Pe tot parcursul poeziei, eul liric înfatiseaza cititorilor proprietatile acestui "joc". El este universal si nu tine cont de vârsta, sex sau nivel social ("E joc viclean de batrâni / Cu copii, [...], cu fetite [...] / Joc de slugi si joc de stapâni"), iar regulile sale nu se schimba: "si fiecare îl joaca bine". Moartea apare ca un joc inevitabil ("hotarât, o sa ne jucam odata"), al carui moment nu poate fi determinat ("odata"). Considerat "vechi", el devine dramatic prin ireversibilitate ("tata nu o sa mai aiba putere / Sa vie pe jos, în timpul cât se cere / Din lumea ceealalta"). Desi privit initial drept "viclean" si "ciudat", jocul intra în firesc, fiindu-i asociat cu caracter sacru ("E jocul Sfintelor Scripturi. / Asa s-a jucat si Domnul nostru Isus Hristos"). De asemenea, el este arhetipal si, în acelasi timp, ciclic ("Asa e jocul, începe cu moarte"). Înmormântarea reprezinta un alt element ludic prin care moartea se aseamana cu un joc. Aceasta ia forma unui ritual sincretic, ce are obiecte specifice si reguli bine determinate. Adevaratul impact al "jocului" asupra omului este enuntat abia în ultima strofa, când masca poetica dispare si se produce o eliberare a tensiunii emotionale acumulate, însotita de un profund regret, sub forma unei imprecatii: "Asa este jocul […] Arde-l-ar focul!".
Astfel, se poate afirma ca "omul sporeste cantitatea de spirit care exista în joc, transformând-o în fapt de cultura".



Bibliografie:

1.Tudor Arghezi, "Cuvinte potrivite", texte alese, schita biografica, prefata, documentar, comentarii, îndreptar analitic, întrebari si teme de lucru, index terminologic de Ion Apetroaie, Editura Institutului European, Iasi, 1997
2.Ion Creanga, ,,Povestiri, povesti, amintiri", Editura Junimea, Iasi, 1983
3.Ion Barbu, "Versuri si proza", editie îngrijita, prefata si tabel cronologic de Dinu Pilat, Editura Minerva, Bucuresti, 1984
4."Limba si literatura româna: manual pentru clasa a IX-a", Editura Humanitas Educational, Bucuresti, 2002
5.Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, "Dictionar de simboluri", Editura Artemis, Bucuresti, 1994
6."Mic dictionar enciclopedic", Editura enciclopedica româna, Bucuresti, 1972
7."Mari teme literare", dictionar – antologie de texte pentru clasa a IX-a, Editura Paralela 45, Pitesti, 2002
8. Johan Huizinga, "Homo ludens. Încercare de determinare a elementului ludic al culturii", traducere din olandeza de H. R. Radian, cuvânt înainte de Gabriel Liiceanu, Editura Humanitas, Bucuresti, 2002

luni, 12 mai 2008

Sfinţii Părinţi despre educaţia copiilor

.
.
.
Sf. Serafim de la Sarov

Stareţul nu permitea copiilor să vorbească împotriva părinţilor, chiar şi a celor care aveau neajunsuri evidente. Un om a venit la stareţ cu mama sa, care era robită de patima beţiei. Cînd fiul doar a încercat să vorbească despre asta, părintele Serafim i-a astupat gura cu mîna şi nu l-a lăsat să spună nici un cuvînt. Apoi, adresîndu-se mamei, a zis: “Deschide buzele tale” şi, cînd aceasta a deschis gura, a suflat de trei ori peste ea. Dîndu-le drumul, părintele Serafim a zis: “Iată, vă dau testamentul meu: să nu ţineţi în casa voastră nici vin şi nici măcar vase pentru vin, pentru că de acum înainte nu vei mai suferi vinul”.
La întrebarea dacă este bine să studieze copiii limbile străine şi alte ştiinţe stareţul răspundea: “Ce-i rău în a şti ceva?”

Sf. Teofan Zăvorîtul

Vă tînguiţi pentru copii. Dar pentru asta sînteţi mamă, ca să vă tînguiţi pentru copii. Dar adăugaţi la tînguire şi rugăciunea.. Iar Domnul va avea grijă de copii. Amintiţi-vă de mama fericitului Augustin. A plîns cît a plîns, s-a rugat cît s-a rugat! Şi a obţinut ceea după ce a plîns, că Augustin şi-a venit în fire, şi a început să fie cum trebuie.
Nu vă neliniştiţi pentru fiu. Luaţi-i în consideraţie caracterul, dar viaţa mai tîrziu vă va face să vă cruciţi. Că iubeşte averea, asta încă nu-i mare nenorocire. Va fi mai gospodăros. A nu avea nu este cu putinţă, pentru că trebuie să mănînci, să bei, să ai casă şi altele. Numai pe lîngă avere să ai şi nădejde în Dumnezeu, iar o parte să o dai săracilor. Învăţaţi-l să dea cîte o copeică săracului, măcar duminica. Începînd de la asta, va merge şi mai departere.
Iar cu rugăciunea să nu-l sîcîiţi, îl puteţi plictisi. Sfătuiţi-l să se roage măcar puţin dimineaţa şi seara, fără să citească vreo rugăciune, ci, aşa, cu mintea înălţîndu-şi ochii către Dumnezeu. Seara - să mulţumească lui Dumnezeu pentru ziua care a trecut, dimineaţa - să ceară pentru ziua ce începe - cu cuvintele sale, cum ştie, numai să o facă. Şi asta ajunge. Închinăciuni vreo trei-patru cu aceste gînduri. Şi ziua lasă să se mai adreseze lui Dumnezeu cu o rugăciune scurtă: “Doamne, miluieşte; binecuvîntează, Doamne”. Mai mult decît atît nu trebuie. “E greu asta, să-l întrebaţi, ei, dar adu-mi această mîngîiere…”
Tinerii vor să trăiască pe pămînt şi pămînteşte. Că nici nu se poate fără asta, pentru că noi sîntem pămînteni. Numai că nu trebuie să uităm că pe pămînt sîntem pentru o vreme, şi încă scurtă, deci, chiar dacă sîntem pămînteni, nu pentru pămînt am primit viaţă.
Înstrăinarea copiilor - este neobişnuită. Dar vedeţi, dacă nu cumva dumneavoastră sînteţi pricina. Dacă dumnea-voastră ba citiţi, ba trebăluiţi, iar de copii vă ocupaţi puţin, aşa încît ei nu văd mîngîiere de la dumneavoastră… atunci ce-i de mirare în faptul că se înstrăinează de dumneavoastră? Nu puteţi să vă mîntuiţi singură sufletul. O parte însemnată în aceasta o reprezintă grija de copii, mîngîierea, gingăşia maternă, înţelepţirea fără cuvinte.

Sf. Ioan de la Kronştadt

Părinţi şi educatori! Păziţi copiii voştri cu toată grija de mofturile în faţa voastră, altfel copiii vor uita degrabă preţul iubirii voastre, îşi vor umple inima de ură, vor pierde de timpuriu sfînta, sincera, aprinsa dragoste a inimii, iar odată cu atingerea maturităţii vă vor reproşa că în copilărie i-aţi dădăcit prea mult, satisfăcîndu-le mofturile inimii. Moftul - este germenele stricăciunii sufletului, rugină inimii, molie a dragostei, sămînţa răutăţii, urîciune înaintea Domnului.
Omul, se spune, este liber, el nu poate fi sau nu trebuie să-şi impună nici credinţa, nici învăţătura. Doamne, miluieşte! Ce părere drăcească! Dacă nu s-ar impune, ce ar mai ieşi după asta din oameni? Ei, ce va ieşi din tine, înghiţitorule de reguli nou gîndite, dacă tu nu te vei impune nici la o fapta bună, ci vei trăi aşa cum îţi dictează dictează să trăieşti inima ta stricată, mintea ta înfumurată şi mioapă, trupul tău păcătos? Spune, ce va ieşi din tine? Oare tu nu te impui la nimic, nu zic bun, dar măcar la ceva folositor şi trebuincios? Cum putem exista fără să ne impunem la ceva? Cum putem să nu-i îndemnăm şi să-i impunem şi pe creştini să îndeplinească prescripţiile credinţei şi cucerniciei? Nu se spune oare în Sfînta Scriptură că “Împărăţia Cerului se ia cu sila”, că “cei cei se silesc o dobîndesc” (Mt. 11, 12)? Dar cum să nu-i impunem mai ales pe băieţi spre învăţătură, rugăciune? Ce va ieşi din ei? Oare nu leneşi? Oare nu ştrengari? Oare nu se vor deprinde ei la tot răul?

Sf. Ambrozie de la Optina

Îmi scrieţi: “Aşi dori să evităm împreună cu soţul acele păguboase neînţelegeri în problema educaţiei, pe care le văd aproape în toate familiile”. Da, fapta aceasta este cu adevărat plină de înţelepciune! Dar a vă arăta neînţelegerile faţă de copii şi singuri v-aţi dat seama că nu-i folositor. De aceea în caz de neînţelegere mai bine sau să vă abateţi şi să plecaţi, sau să arătaţi că nu aţi auzit bine, dar nicidecum să nu discutaţi despre părerile voastre contrare faţă de copii. Sfatul despre aceasta şi judecarea trebuie să aibă loc în singurătate şi dacă se poate cît mai rece, ca să fie mai obiectiv. De altfel, dacă veţi reuşi să sădiţi în inima copiilor voştri frica de Dumnezeu, atunci diferitele apucături omeneşti nu-i vor mai putea influenţa negativ.

Pe copii trebuie să-i învăţaţi, dar de la copii trebuie să şi învăţaţi, după cele zise de Însuşi Dumnezeu: “Dacă nu veţi fi precum copiii, nu veţi intra în Împărăţia Cerului”. Iar Sfîntul Apostol Pavel a tîlcuit aceasta aşa: “Nu fiţi copii la minte, ci la mînie copilăroşi; mintea însă să fie desăvîrşită”.

vineri, 9 mai 2008

Bebe de la 1 la 12 luni - inceputul






Luna 1:

• Isi ridica capul pentru cateva secunde si il intoarce dintr-o parte in alta.

• Ridicat in brate devine linistit.

• Tresare la sunete si urmareste lumina cu privirea.





Luna 2:

• Ridica capul cand este pus cu fata in jos.

• In pozitia sezand- capul ii cade pe spate, iar cand este ridicat tine pentru scurt timp capul in acelasi plan cu corpul.

• Zambeste.

• Asculta sunetul de la un clopotel sau jucaria sunatoare.

• Urmareste pentru putin timp un obiect in miscare.




Luna 3:

• Isi misca bine membrele si ii este din ce in ce mai usor sa isi ridice capul, iar cand este ridicat de subsuori isi sustine capul.

• Adus in pozitia sezand cade pe spate.

• Zambeste la contactul cu persoanele din jurul sau.

• Asculta vocea, gangureste si cerceteaza cu ochii in directia sunetului.

• Isi muta privirea de la un obiect la altul si urmareste un obiect rotit la 180 grade.





Luna 4:

• Ridica capul si inclina toracele; isi poate sustine capul.

• In pozitie sezanda tine capul inapoi pentru a compensa partial tractiunea corpului inainte.

• Incepe sa aiba controlul capului in miscarea de rasucire.

• Executa miscari de aparare si reactii selective de retragere.

• Este docil, raspunde prin zambet la zambetul celor din jur.

• Realizeaza un contact social mai indelungat.

• Intoarce capul la sunet, asculta muzica, spune “aa” sau “nga”.

• Agita jucaria, scapa obiectele, trage o hartie de pe fata .



Luna 5:

• Tine capul ridicat fara sa-i cada pe spate.

•Corpul ramane aproximativ in axul vertical.

• Suporta bine pozitia sezanda.

•Impinge picioarele cand este tinut ridicat.

• Se joaca cu o persoana si poate arata nemultumirea daca prezenta altei persoane il deranjeaza.

• Se bucura de vederea mancarii.

• Pozitia sezanda il bucura.

• Rade tare, zgomotos.

• Strange un cub in mana si il retine.

•Duce obiectele la gura.




Luna 6:

• Se ridica sprijinit de incheieturile mainii.

• Intoarce capul catre persoana pe care o aude vorbind.

• Gangureste sau bolboroseste.

• Ia un cub de pe masa.



Luna 7:

• Se rasuceste de pe fata pe spate.

• Bea cu cana.

• Emite sunete diferite.

• Priveste obiectele in cadere.



Luna 8:

• Incearca sa se tarasca viguros.

• Ridicat, se poate rezema.

• Culcat: isi ridica capul, se rostogoleste.

• Sezand: isi sustine pelvisul, are spatele rotunjit, se poate sprijini inainte pe maini.

• Isi suporta greutatea, sare activ (tzopaie).

• Priveste imaginea din oglinda si se bucura.

• Gangureste, o prefera pe mama sa.

• In contactul social reactioneaza la schimbari emotionale

• Tipa pentru atragerea atentiei.

• Emite sunete vocale polisilabice.

• Intinde mana, strange obiectele mari, trece o jucarie dintr-o mana in alta.



Luna 9:

• Se intoarce imprejur pe podea.

• Ajuta la tinerea canii pentru a bea.

• Spune “ma-ma sau “da-da”.




Luna 10:

• Sta bine in pozitie sezand, fara suport, cu spatele drept .

• Sta in picioare sustinut si se taraste sau merge greoi, sustinut.

• Reactioneaza la pronuntarea numelui.

• Rade cand se priveste in oglinda.

• Asculta ceasul.

•Emite sunete repetitive (inclusiv consoane).

• Prinde obiectele cu policele si aratatorul, apuca cu miscari de cleste.

• Descopera jucaria ascunsa.

• Incearca sa recupereze obiectul cazut.

• Elibereaza obiectul apucat de alta persoana.

• Manipuleaza doua obiecte, izbindu-le unul de altul.




Luna 11:

• Se ridica singur in picioare.

• Isi suge degetul.

• Emite doua cuvinte cu inteles.

• Prinde un obiect folosind numai aratatorul si degetul mare ca un cleste.



Luna 12:

• Merge in tarc, sustinandu-se cu o mana.

• Face plimbari prin camera, sustinandu-se de mobila.

• Se joaca dupa model (imita).

• Se joaca cu mingea.

• Emite mai mult de 2 cuvinte.

• Raspunde la comenzi simple.

• Stie “sa faca pa!”

• Apuca un obiect folosind numai policele si indexul (ca un cleste) si il remite la solicitare sau il retine intentionat.