Copiii fericiti

.

trebuie sa ai ceva bolnav ca sa fii sanatos.
trebuie sa ai ceva ce nu functioneaza, ca sa functionezi.
trebuie sa mori un pic, ca sa poti sa traiesti.
trebuie sa fie ceva anormal, ca totul sa fie normal.
trebuie sa te trezesti ca sa poti dormi.
ca sa te maturizezi, trebuie sa ramai putin copil.
trebuie sa fie undeva razboi ca sa te poti bucura de pace.
trebuie sa judeci mai putin ca sa poti sa iubesti mai mult.
trebuie sa fii in lumina ca sa poti vedea intunericul.
trebuie sa treci prin agitatie, ca sa poti fi calm.
trebuie sa fii poet ca sa cunosti dragostea.
ca sa poti pastra un lucru, trebuie mai intai sa ii dai drumul.
trebuie sa visezi, ca sa il poti vedea pe dumnezeu.
trebuie sa filozofezi ca sa iti dai seama cat de neinsemnat esti.
trebuie sa ai o baza ca sa poti sa plutesti.
trebuie sa creezi, ca sa poti fi creat.
trebuie sa ai imaginatie, ca sa poti vedea.

ca sa poti zbura, trebuie mai intai sa nu cunosti zborul.

.

Funny kids

Generatia EMO

Cred că apariţia acestor EMO kids era cumva anticipată de Vasile Pavelcu (1900-1991) în cartea Drama psihologiei, şi ea era pusă în legătură cu aculturaţia indusă de sistemul de educaţie. Care, din păcate, acum produce la noi EMO kids care se sinucid (Dumnezeu să- i ierte pentru păcatul sinuciderii, căci alte păcate nu aveau !). Iar psihologii noştri „de top”, iată!, chiar stimulează, direct şi indirect, acest proces al nenorocului nostru ca neam, ce nenoroc poate fi mai mare decât sinuciderea copiilor! Sistemul educaţional românesc este “ineficient, nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate”, spunea impertinentul psiholog Mircea Miclea, fostul ministru al Educaţiei şi Cercetării, un personaj dat ca exemplu de “verticalitate” (simbol crypto- masonic din ideologia 33). În psihologie şi educaţie, pseudo – savantul Mircea Miclea înlocui modelul etologic al omului bazat pe reflexele câinelui lui Pavlov, cu modelul robotic al omului dotat cu un Swiss Army Knife de funcţii cognitive. Psihologul Mircea Miclea este ministrul care a insistat pe importanţa testelor şcolare. Reamintim că la teste se propun şi răspunsurile, dintre care trebuie ales cel corect. Or, aceasta introduce o perturbare inacceptabilă în modul de gândire al copilului, pentru că induce subliminal DISTOPIA, ideea perversă că toate răspunsurile propuse ar avea statut egal în cultură.



În realitate, despre celelalte răspunsuri propuse, chiar şi cei care alcătuiesc testele sunt de acord că propoziţiile acelea sunt aberaţii. Nişte aberaţii căutate, aberaţii construite artificial, căci o minte condusă natural de gramatica generativă nu creează aşa ceva. Acesta este un caz clar în care exemplul prost înţeles al străinătăţii ne îndeamnă să compunem solecisme în limba română. Ideologia testelor din şcoala propusă de Mircea Miclea instituţionalizează blocajul gramaticii generative naturale. Ceea ce nu au reuşit să termine fanarioţii pe vremuri împotriva limbii române, finalizează cu succes sistemul de învăţământ propus de Mircea Miclea. Care propagă subliminal şi intenţionat un puternic mesaj anti-creştin, testele şcolare degradează Cuvântul. Cred că şi teologii români condamnă blasfemia testelor scolare. Este regretabil că şcoala românească nu se concentrează pe sinergia câtorva, –nu sunt multe –, arhetipuri culturale utile. Pentru şcoală, totul decurge din arhetipurile culturale care conţin adevăruri sintetice, adevăruri care nu mai trebuiesc demonstrate. Acum, prin joc politic, un liberal Redneck ajunse ministru la Educaţie şi Cercetare. Cristian Adomniţei nu ştie un adevăr sintetic, nu ştie semnificaţia de perfecţiune evocată de numărul 12, apostoli ori constelaţii, incorporată într- un vechi arhetip cultural. Copiii au demonstrat verde în faţă că ministrul Educaţiei este un ignorant. Acum el vine cu proiecte de legi pentru învăţământul românesc, proiectat obligatoriu de la vârsta de trei ani! În proverbialii “şapte ani de acasă”, copilul asimilează arhetipurile culturale din familie. Adică tradiţia. Dar şi acasă, copilul asimilează abia după vârsta de 3 ani! Cu obligaţia de a merge de la 3 ani la şcoală, se forţează aculturaţia. Ideologiile nazistă şi comunistă dovedeau totuşi sinceritatea infatută să numească această aculturaţie ‘formarea omului nou’! Un studiu recent efectuat pentru familiile hispanice care au venit în USA a diferenţiat între familiile ce au dorit integrarea rapidă a copiilor prin aculturaţie, şi familiile care şi-au păstrat copiii în tradiţie, prin învăţarea arhetipurilor culturale de familie. Spre surpriza lor, cercetătorii au constatat că numărul drogaţilor printre adolescenţii care s-au format prin aculturaţie este de 13 (treisprezece) ori mai mare decât printre adolescenţii care au învăţat arhetipurile culturale de familie! Anticipăm că proiectul învăţământului obligatoriu de la vârsta de trei ani, proiect care elimină din start influenţa arhetipurilor culturale de familie asupra copilului, pregăteşte o viitoare societate de EMO kids care se vor sinucide, şi de drogaţi în România.


Si in final, nu ma pot abtine sa nu postez si poza asta
gasita pe net (sunt rau, asta e):

Nici copiii nu mai cred toate prostiile

Bula, care are noua ani, soseste de la scoala, iar mama sa il intreaba ce a invatat astazi.
- Invatatorul ne-a povestit cum Dumnezeu l-a trimis pe Moise in spatele liniilor inamice intr-o misiune de salvare, astfel ca israelitii sa poata fugi din Egipt. Cind a ajuns la Marea Rosie, inginerii care erau cu el au construit un pod si israelitii au trecut in siguranta. Apoi a chemat prin radio aviatia, care a lansat bombe distrugind podul, iar egiptenii nu au putut sa-i urmareasca.
- Chiar asa v-a povestit invatatorul?
- Nu, mama, dar povestea lui n-a crezut-o nimeni.

Alocatiile pentru cresterea copilului sunt discriminatorii

Legea care acorda 600 de lei pe luna mamelor, in primii doi ani dupa nasterea unui copil, este discriminatorie si ilegala, sustine presedintele Consiliului Superior al Magistraturii, Lidia Barbulescu, citata de BBC.

O decizie asemanatoare a luat si Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii. Presedintele Consiliului, Czaba Astalos, spune ca actualul sistem prin care se acorda ajutoarele de crestere a copiilor nu promoveaza principiul egalitatii de sanse intre persoane aflate in situatii diferite.

Cu alte cuvinte, o mama cu salariu mare nu poate fi pusa de catre stat in situatia de a-si creste copii cu aceeasi suma, ca si o mama cu salariul minim pe economie.

Sistemul, spune Astalos, se bazeaza doar pe principiul solidaritatii, fara sa ia in calcul contributia fiecaruia la bugetul de stat, prin impozite, sau la bugetul de asigurari sociale.

Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a luat doua decizii prin care arata ca sistemul de acordare a ajutoarelor este discriminatoriu. Mai mult, Consiliu a recomandat ministerului muncii sa regandeasca acest sistem. Pentru minister nu este, insa, o prioritate.

In schimb, instanta judecatoreasca a tinut cont de decizia Consiliului pentru Combaterea Discriminarii si a stabilit despagubiri in cazul unei femei care a dat statul in judecata pe acest motiv, in timp ce alte procese similare se afla pe rol.

Asa numita ordonanta pentru pentru mame a fost emisa de guvernul Nastase, in 2005. La vremea aceea, femeile primeau un ajutor pentru cresterea copiilor de 85% din salariul mediu brut.

Bebelusul

sau copilul sugar




Imediat dupa nastere
Bebelusul este pus pe burta dumneavoastra, inca lipicios, cu respiratia de-abia stabilizata. Puneti bebelusul pe abdomenul dumneavoastra, cu capul langa sani, cu picioarele indoite. Puneti mainile pe spatele lui si masati-l usor, cu afectiune. Primul lui contact epiderma pe epiderma trebuie facut cu dumneavoastra si nu cu moasa. Daca nasterea s-a desfasurat bine si fara prea multe suferinte, atat pentru mama cat si pentru copil, bebelusul ramane in sala de travaliu, langa mama lui, aproximativ doua ore. Chiar daca bebelusul se afla in incubator, puteti cere ca el sa fie plasat in apropierea dumneavoastra, la indemana.

Caracterul bebelusului

Bebelusii nu se nasc cu calitati si cu defecte. Ei se nasc cu un „echipament" perfect pentru a intra in contact cu lumea, dar au totodata nevoie de ajutor ca sa supravietuiasca. Comportamentul variaza mult de la un bebelus la altul. Dupa modul in care se va raspunde la aceste comportamente, ei vor evolua intr-un anume mod.

Rolul tatalui

Rolul lui nu este mai putin important. Nimeni nu va nega ca, la inceput, mama are un rol privilegiat. Pentru ca a purtat copilul noua luni in pantec, mama traieste intr-o intimitate totala cu bebelusul ei, prin pregatirea psihologica si hormonala, prin disponibilitatea sa zilnica in timpul concediului de maternitate.

Ii place tot ce misca

Aproape imediat dupa nastere, bebelusul este fascinat de tot ce misca, cu conditia ca obiectul sa se gaseasca in campul sau vizual, adica la aproximativ treizeci de centimetri de fata lui. De asemenea, foarte devreme, va invata sa-l urmareasca cu ochii si va face progrese in coordonarea intre vedere si miscare.

Cateva intrebati la care poate cauti un raspuns:

01. Imbracamintea bebelasului
02. Pozitia de somn a copilului
03. Comunicarea cu bebelusul
04. Numarul meselor
05. Prima supa de legume
06. Cresa sau dadaca, ce sa aleg?
07. Tata, ocupa-te de bebelus!
08. Regimul antidiareic

Prima carte

Niciodata nu e prea devreme sa puneti in mainile bebelusului o carte. Chiar inainte de a sti despre ce este vorba, ii va face placere sa intoarca paginile, fiind sedus de desene, forme si culori. Daca-i cititi povestioara, este la fel de fermecat de vocea deja familiara a tatalui sau mamei sale care i se adreseaza.

S-a demonstrat ca atunci cand copiii au intrat foarte devreme in contact cu cartea, au pastrat gustul pentru ea, si, mai tarziu, au devenit niste pasionati cititori. La sase luni, bebelusul este pasionat de imagini si de paginile care se intorc. Dati-i carticele foarte colorate si-l veti surprinde de multe ori, singur, in patul lui, rasfoind o carte.

Vorba zilei

Ma intreaba unul:

- Ce faceai?

raspund:

- Gandeam.



un lucru pe care oamenii il fac rar