Sa lasam balta scoala

de Mircea Cartarescu

Ma intrebam intr-un articol de acum cativa ani ce rost mai are sa
predai limba si literatura romana in scoli. Cum pomul se cunoaste
dupa roade, spuneam, e limpede ca toate vrajelile noastre
cu "Miorita" si Eminescu, si Sadoveanu, propozitiile subiective,
predicative sau incidentale sunt timp pierdut de pomana. Mai bine-am
lasa-o balta cu materia asta, si cu scoala in general. Mai bine s-ar
face adolescentii ucenici, ca pe vremuri, decat sa mai piarda vremea
prin scoli.

La ce-a folosit educatia natiei asteia, cand vedem ca jumatate de
milion de oameni care-au citit "Luceafarul" si, unii, chiar "Joc
secund" au putut pierde ore-n sir uitandu-se la nasterea in direct a
Monicai Columbeanu, de parca ea urma sa-l nasca pe insusi
Mantuitorul, Doamne iarta-ma, si prin asta spargand toate
recordurile de audienta? La ce foloseste audienta, daca ea se face
pe socoteala unor insi ca Becali sau ca Columbenii (cacofonia e aici
nu doar intentionata, ci de-a dreptul inevitabila)? Nu la tampirea
unui popor intreg? Nu la impunerea unor modele de oameni care ne tin
la marginea lumii civilizate?

La ce folosesc orele de limba si literatura romana cand tinerii nu
mai citesc nimic? Cand ideea de cultura, de stiinta, de arte a ajuns
marginala si demodata, cand toti stiu numele celei mai
jalnice "vedete" care-si fataie fundul la emisiunile de
divertisment, dar n-a auzit nimeni de cel mai mare matematician,
fizician, filozof sau poet roman de azi? Nu vi se pare o lume pe
dos? O inversare a tot ce invatam in scoala? O schizofrenie ce opune
educatia si realitatea? De ce mai invatam? De ce mai ducem mai
departe, ca pe o limba rituala moarta, numele lui Eminescu,
Caragiale, Creanga, Rebreanu? Ca sa ajungem sa ne uitam masiv, un
popor intreg, in fundul Monicai Columbeanu, care naste in direct?

I-am chinuit eu insumi pe elevi, timp de zece ani (ca sa nu mai
vorbesc de lucrul cu studentii, inca saptesprezece) cu pronumele
relative, cu acordurile, cu virgulele, cu regulile ortografice. Acum
ma-ntreb de ce. Lumea vorbeste tot cum a invatat ea, ala-n dala. Si
ce sa te mai miri, cand primul-ministru insusi, intr-un bilet
adresat presedintelui, ii scrie de parc-ar fi repetentul clasei,
intr-o limba romaneasca imposibila: "Daca ai ocazia sa vorbesti la
Parchet despre subiect?". Ce-nseamna fraza asta? Nimic, e un
nonsens. Nu se poate scoate nimic, nici pro-Basescu, nici pro-
Tariceanu de-aici. E doar o exprimare cu picioarele a celui care,
dincolo de pacatul ca e omul lui Patriciu pana-n varful unghiilor,
ne mai si chinuie urechile, de ani de zile, cu exprimari de
tipul: "Omul care l-am vazut"... Discursul sau din noaptea de Anul
Nou a fost o balmajeala de cuvinte fara nici un fel de continut real.
Crezusem ca Nastase e marele maestru in arta de a nu spune nimic in
cat mai multe cuvinte. Uite ca Tariceanu pare sa-l intreaca.

Veti spune: treaba unui prim-ministru nu e sa respecte ortografia,
ci sa-si vada de ministerele lui. Uite, Vanghelie, cat e el de
simplut, face treaba la primarie. Uite, cei 300 din
topul "Capitalului" nu s-au omorat nici ei cu scoala, si ce bine-au
ajuns, pe cand belferimea si doctorimea, cu toate diplomele lor, dau
din colt in colt. Eu cred insa ca un analfabet (la propriu, sau doar
politic, cultural, stiintific etc.) nu poate face nicaieri treaba.
Ca un popor de "simpluti" smecheri, care stiu sa-nvarta o suveica a
bancilor si sa cumpere echipe de fotbal, fara habar de ce-nseamna o
comunitate, binele public, valorile reale, nu face decat sa-si fure
caciula la nesfarsit.

Sa-nchidem naibii portile scolii si sa deschidem in loc scoala
smecheriei, a ticalosiei si-a tembelismului national. Ar fi mai
adecvata realitatii.

Cu ferryboat-ul

Invatatoarea ii intreaba pe copii:
- Ia spuneti copii, voi stiti cine v-a adus pe voi pe lume?
Ancuta: -Pe mine m-a adus barza
-De unde stii, Ancuta?
-Pai am picioarele la fel de lungi si sunt mai alba la ten.
Gigel: - Pe mine m-a adus cioara
-De unde stii, Gigel?
- Pai sunt mai inchis la culoare la ten si brunet
-Bravo, Gigel.

Bula si el cu mana pe sus.
-Pe mine m-a adus ferryboat-ul.
- Cum asa, Bula?
- Pai aseara, cand treceam pe langa dormitorul parintilor, l-am auzit pe tata spunandu-i mamei: - Nu mai feri botu', ca iar facem unu' ca Bula.

Copiii fericiti

.

trebuie sa ai ceva bolnav ca sa fii sanatos.
trebuie sa ai ceva ce nu functioneaza, ca sa functionezi.
trebuie sa mori un pic, ca sa poti sa traiesti.
trebuie sa fie ceva anormal, ca totul sa fie normal.
trebuie sa te trezesti ca sa poti dormi.
ca sa te maturizezi, trebuie sa ramai putin copil.
trebuie sa fie undeva razboi ca sa te poti bucura de pace.
trebuie sa judeci mai putin ca sa poti sa iubesti mai mult.
trebuie sa fii in lumina ca sa poti vedea intunericul.
trebuie sa treci prin agitatie, ca sa poti fi calm.
trebuie sa fii poet ca sa cunosti dragostea.
ca sa poti pastra un lucru, trebuie mai intai sa ii dai drumul.
trebuie sa visezi, ca sa il poti vedea pe dumnezeu.
trebuie sa filozofezi ca sa iti dai seama cat de neinsemnat esti.
trebuie sa ai o baza ca sa poti sa plutesti.
trebuie sa creezi, ca sa poti fi creat.
trebuie sa ai imaginatie, ca sa poti vedea.

ca sa poti zbura, trebuie mai intai sa nu cunosti zborul.

.

Funny kids

Generatia EMO

Cred că apariţia acestor EMO kids era cumva anticipată de Vasile Pavelcu (1900-1991) în cartea Drama psihologiei, şi ea era pusă în legătură cu aculturaţia indusă de sistemul de educaţie. Care, din păcate, acum produce la noi EMO kids care se sinucid (Dumnezeu să- i ierte pentru păcatul sinuciderii, căci alte păcate nu aveau !). Iar psihologii noştri „de top”, iată!, chiar stimulează, direct şi indirect, acest proces al nenorocului nostru ca neam, ce nenoroc poate fi mai mare decât sinuciderea copiilor! Sistemul educaţional românesc este “ineficient, nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate”, spunea impertinentul psiholog Mircea Miclea, fostul ministru al Educaţiei şi Cercetării, un personaj dat ca exemplu de “verticalitate” (simbol crypto- masonic din ideologia 33). În psihologie şi educaţie, pseudo – savantul Mircea Miclea înlocui modelul etologic al omului bazat pe reflexele câinelui lui Pavlov, cu modelul robotic al omului dotat cu un Swiss Army Knife de funcţii cognitive. Psihologul Mircea Miclea este ministrul care a insistat pe importanţa testelor şcolare. Reamintim că la teste se propun şi răspunsurile, dintre care trebuie ales cel corect. Or, aceasta introduce o perturbare inacceptabilă în modul de gândire al copilului, pentru că induce subliminal DISTOPIA, ideea perversă că toate răspunsurile propuse ar avea statut egal în cultură.



În realitate, despre celelalte răspunsuri propuse, chiar şi cei care alcătuiesc testele sunt de acord că propoziţiile acelea sunt aberaţii. Nişte aberaţii căutate, aberaţii construite artificial, căci o minte condusă natural de gramatica generativă nu creează aşa ceva. Acesta este un caz clar în care exemplul prost înţeles al străinătăţii ne îndeamnă să compunem solecisme în limba română. Ideologia testelor din şcoala propusă de Mircea Miclea instituţionalizează blocajul gramaticii generative naturale. Ceea ce nu au reuşit să termine fanarioţii pe vremuri împotriva limbii române, finalizează cu succes sistemul de învăţământ propus de Mircea Miclea. Care propagă subliminal şi intenţionat un puternic mesaj anti-creştin, testele şcolare degradează Cuvântul. Cred că şi teologii români condamnă blasfemia testelor scolare. Este regretabil că şcoala românească nu se concentrează pe sinergia câtorva, –nu sunt multe –, arhetipuri culturale utile. Pentru şcoală, totul decurge din arhetipurile culturale care conţin adevăruri sintetice, adevăruri care nu mai trebuiesc demonstrate. Acum, prin joc politic, un liberal Redneck ajunse ministru la Educaţie şi Cercetare. Cristian Adomniţei nu ştie un adevăr sintetic, nu ştie semnificaţia de perfecţiune evocată de numărul 12, apostoli ori constelaţii, incorporată într- un vechi arhetip cultural. Copiii au demonstrat verde în faţă că ministrul Educaţiei este un ignorant. Acum el vine cu proiecte de legi pentru învăţământul românesc, proiectat obligatoriu de la vârsta de trei ani! În proverbialii “şapte ani de acasă”, copilul asimilează arhetipurile culturale din familie. Adică tradiţia. Dar şi acasă, copilul asimilează abia după vârsta de 3 ani! Cu obligaţia de a merge de la 3 ani la şcoală, se forţează aculturaţia. Ideologiile nazistă şi comunistă dovedeau totuşi sinceritatea infatută să numească această aculturaţie ‘formarea omului nou’! Un studiu recent efectuat pentru familiile hispanice care au venit în USA a diferenţiat între familiile ce au dorit integrarea rapidă a copiilor prin aculturaţie, şi familiile care şi-au păstrat copiii în tradiţie, prin învăţarea arhetipurilor culturale de familie. Spre surpriza lor, cercetătorii au constatat că numărul drogaţilor printre adolescenţii care s-au format prin aculturaţie este de 13 (treisprezece) ori mai mare decât printre adolescenţii care au învăţat arhetipurile culturale de familie! Anticipăm că proiectul învăţământului obligatoriu de la vârsta de trei ani, proiect care elimină din start influenţa arhetipurilor culturale de familie asupra copilului, pregăteşte o viitoare societate de EMO kids care se vor sinucide, şi de drogaţi în România.


Si in final, nu ma pot abtine sa nu postez si poza asta
gasita pe net (sunt rau, asta e):

Nici copiii nu mai cred toate prostiile

Bula, care are noua ani, soseste de la scoala, iar mama sa il intreaba ce a invatat astazi.
- Invatatorul ne-a povestit cum Dumnezeu l-a trimis pe Moise in spatele liniilor inamice intr-o misiune de salvare, astfel ca israelitii sa poata fugi din Egipt. Cind a ajuns la Marea Rosie, inginerii care erau cu el au construit un pod si israelitii au trecut in siguranta. Apoi a chemat prin radio aviatia, care a lansat bombe distrugind podul, iar egiptenii nu au putut sa-i urmareasca.
- Chiar asa v-a povestit invatatorul?
- Nu, mama, dar povestea lui n-a crezut-o nimeni.

Alocatiile pentru cresterea copilului sunt discriminatorii

Legea care acorda 600 de lei pe luna mamelor, in primii doi ani dupa nasterea unui copil, este discriminatorie si ilegala, sustine presedintele Consiliului Superior al Magistraturii, Lidia Barbulescu, citata de BBC.

O decizie asemanatoare a luat si Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii. Presedintele Consiliului, Czaba Astalos, spune ca actualul sistem prin care se acorda ajutoarele de crestere a copiilor nu promoveaza principiul egalitatii de sanse intre persoane aflate in situatii diferite.

Cu alte cuvinte, o mama cu salariu mare nu poate fi pusa de catre stat in situatia de a-si creste copii cu aceeasi suma, ca si o mama cu salariul minim pe economie.

Sistemul, spune Astalos, se bazeaza doar pe principiul solidaritatii, fara sa ia in calcul contributia fiecaruia la bugetul de stat, prin impozite, sau la bugetul de asigurari sociale.

Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a luat doua decizii prin care arata ca sistemul de acordare a ajutoarelor este discriminatoriu. Mai mult, Consiliu a recomandat ministerului muncii sa regandeasca acest sistem. Pentru minister nu este, insa, o prioritate.

In schimb, instanta judecatoreasca a tinut cont de decizia Consiliului pentru Combaterea Discriminarii si a stabilit despagubiri in cazul unei femei care a dat statul in judecata pe acest motiv, in timp ce alte procese similare se afla pe rol.

Asa numita ordonanta pentru pentru mame a fost emisa de guvernul Nastase, in 2005. La vremea aceea, femeile primeau un ajutor pentru cresterea copiilor de 85% din salariul mediu brut.